Nu pot să nu observ cum gândirea noastră sclavagist-țărănească se răsfrânge nu numai peste așa domenii tradiționale cum ar fi politica și cultura, ci și viața sexuală! La noi procentul fetelor west-ernizate e infim și mai sunt pe de-asupra concentrate în orașele mari(după scara moldovenească, desigur, lol), iar în provincii se petrece cam așa pizdeț: o fată sferică în vid tre să fie prostuță(că cartea încă pe niciuna n-a adus-o la altar, iar măritatul e Binele Suprem™ spre care orice țărancă tre să tindă), viclenuță și frumoasă. Am avut una cu care am întrerupt relația pt că vroia să știe data măcar aproximativă când ne căsătorim(!), un an, doi sau trei. Când i-am zis că nici nu mă gândesc la așa lucruri și vaabșe de unde așa grabă ea îmi zice că cică “degrabă o să îmbătrânesc și n-o să mai fiu frumoasă, dacă mă lași atunci, cum o să mă căsătoresc?”. Continue reading →
E un film. Foarte bun. Despre un așa-numit monkey process. Privește-l. E foarte bun. Cu mult mai bun decât Agora.
Torrent
Știți ceva? Deși lucrurile în țara mea vitregă merg ca tot atât de de-a pula, mi-a apărut, nu știu de unde, o dorință stranie să rămân aici și să contribui cât de puțin la schimbarea spre bine. Oi fi masochist?
omg Google e o adunătură de nerzi care vor să cucerească lumea și să se răzbune pe ea pentru tratamentul discriminator pe care l-au primit în adolescență!
Dar nu asta contează. Contează că ei fac video ca acesta!(priviți mai ales secunda 28 o_0 ) Ce vor să-mi comunice ăștia? Că Google angajează numai nemți, transexuali și nerzi cu 3 contacte în phonebook? Cum plm ei au de gând să mă convingă să scriu aplicații pentru Android? Fuck that, mai bine pun la descărcat Apple SDK și mă duc să-mi cumpăr un iPhone
Privesc un film nord-coreean. Se numește “Clopoțelul”(plantă). E drăguț, fără propagandă directă, însă nu pot scăpa de impresia că actorii exagerează cu actoritul și scenariștii îmi copulează activ creierii.
Update: mă iertați, dragi cititori, pentru că am spus că propaganda directă aproape lipsește în acest film. Cu cât e mai spre sfârșite, cu atât mai mult bredul ideologic tinde spre infinit. Așa huinea…
Odată, când eram puști, țin minte că am adunat timp de vreo lună banii pe care mi-i dădeau părinții pentru școală ca să-mi cumpăr o jucărie nu știu ce(pare-mi-se, era o praștie). În ziua când m-am dus să mi-o cumpăr, am constatat că nu-mi ajung 25 de bănuți. Cum răbdarea nu a fost(și nici nu este) una din virtuțile mele, mi se părea că întregul Univers se va prăbuși dacă nu mi-o voi cumpăra în acea zi. Cum mergeam bosumflat prin piață, am găsit jos, întâmplător, 25 de bănuți!
De atunci, dacă primesc bănuți drept rest în magazine, îi las sau pe bănci în parc, sau pe măsuțe lângă baruri, sau chiar îi arunc pe jos: poate cuiva îi trebuiesc mai mult decât mie.
P.S.:Monedele de 50 de bani sunt o excepție. Probabil pentru că designul lor a fost schimbat, nu mai simt necesitatea să le arunc.
Mă uit la Battle of Algiers(La battaglia di Algeri, La Bataille d’Alger) și mă gândesc cum de cinematografia secolului trecut era full of win iar a noastră e plină de Avataruri și Bătmăni 
Am renunțat la Opera în favoare Chome-ului. Se pare că deja pentru totdeauna.
Bat în lemn, scuip peste umăr și bat peste gură(pe alții), dar nu automat, ci ca un mijloc de comunicare, pentru a demonstra că sper ca ceva să nu se întâmple sau nu doresc să se întâmple
zic “Doamne ferește” și “Doamne ajută”. Nu pot scăpa nici în ruptul capului. În tinerețe nu atrăgeam atenția la asta, iar acum nici nu încerc, pentru că știu că e prea târziu să mă dezvăț. However, nu zic niciodată “Hristos a înviat”, dar zic “Cu adevărat a înviat” persoanelor neapropiate sau necunoscute cu care nu vreau să mă angajez în dispute teologice.
